Curand ca floarea voi vesteji!
Si spun la oameni, dar ce le pasa
Dac-a mea viata se va fini?
Nici consolare nu am in lume,
Chiar rad multime de cantul meu.
Stinge-te, viata, stinge-te, nume!
Suflete, zboara la Dumnezeu!
Crezui odata c-a mea durere
Ea se va stinge, dar eu ma sting!
Caci nu am voie, si n-am putere
Moartea ce vine ca sa o resping.
O consolare de l-asta lume
Nu aflai inca la chinul meu.
Stinge-te, viata, stinge-te, nume,
Suflete, zboara la Dumnezeu!
In van vegheat-am fara-ncetare,
Scriind in versuri dulci lectiuni.
Lumea-si rase d-a mea cantare,
Rase d-a mele lamentatiuni!
Si vai! nu este streina lume:
Patria-mi rase de chinul meu,
Stinge-te, viata, stinge-te, nume,
Suflete, zboara la Dumnezeu!
Al meu parinte ser vit-a insa,
Servit-a tara unde nascu;
Putu sa stranga, dar el nu stranse!
In saracie el petrecu!
Oh! si ce moarte il lua din lume!
Dar radeti toti de cantul meu.
Stinge-te, viata, stinge-te, nume,
Suflete, zboara la Dumnezeu!
Vaduvi avute, recompensate,
In aste timpuri sunt nencetat,
Cele sarace sunt delasate
Omul virtutii e insultat!
Asa ajunge a noastra lume
Plansul opreste cantecul meu.
Stinge-te, viata, stinge-te, nume,
Suflete, zboara la Dumnezeu!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu