Expozitia de la Ateneu - Alexandru Macedonski

De cum ne cheama o clipa in lumea ta de vise
Uitam orice durere in noi se zamislise;
Extazul ne rapeste — murim pentr u real;
In clara atmosfera a canturilor tale
Ne fura flori albastre si canturi de cavale
Si ne simtim deodata intrati in ideal.
Doinesc izvoare limpezi atunci din orice parte,
Pier ranile de-orgoliu si grijile desarte…
O noua tinerete ne toarna al ei vin;
Copacii vechi c-o umbra de pace ne-nfasoara,
Iar vesela magie prin frunze si-o stecoara
Universalul suflet al spatiului divin.