Forma-nghite astazi fondul, s-o justitie difor ma
Trece-n fata lumii dreapta, dac-a pus dreptatea-n for ma!
Iar cand sufletu-ti c-un altul fara preot s-a legat,
Faptul in concubinagiu este-ndata proclamat.
Trebuia in fata lumii sa tarasti acea fiinta,
Coram populo, iubirea sa-i aduci la cunostinta,
Si cu fruntea inclinata sub beteala, s-o expui
La surase cu-ntelesuri si la poftele oricui!
Trebuia la ofiterul situatiei civile
S-o mai duci, ca sa-si inscrie numele pe vreo trei file,
Si pe loc, dupa ce popa Isaiia ti-a cantat,
Multumit sa pleci acasa spre a fi felicitat,
Sa chemi lumea sa manance ciocolata si cofeturi,
Sa ai pranz de gala seara, s-alte multe marafeturi ,
Si la ur ma comedia s-o pecetluiesti c-un bal,
Ca sa-ti joace toti mireasa in vartejul infernal,
Iar cand, unul cate unul, invitatii mi te lasa,
Sa ramai cu mama-soacra, sfesnic neclintit in casa;
Si s-o vezi cum la ureche ii sopteste-ncetinel,
Sub pretextul s-o scuteasca de surprinderi de-orice fel,
Vorbe multe si marunte, care-o fac ca sa roseasca,
Vestejindu-i de pe fr unte lamaita fecioreasca!
Singur cand te vezi in fine, searbad, rece, obosit,
„Te iubesc“ ii spui alene, pe trei sferturi adormit,
Si la randul ei mireasa, l-acel glas sforaitor,
Fruntea-si pleaca si adoarme pe-adormitul tau amor!
Iata ce-nsemneaza-ntocmai, legiuita cununie,
A societatii de-astazi principala temelie,
For ma ce nendeplinita face din copii bastarzi,
Din femei, prostituate ce-ar fi bune sa le arzi,
Si din tatii de familii, ce de forme s-au scutit,
Monstri de ner usinare, oameni de dispretuit!
Daca treci la tribunale, spre-a lasa casatoria,
Gasesti iar ca si-n dreptate forma-si are-mparatia,
Astfel ca iti pierzi averea dac-o for ma vei scapa,
Sau de-a drept ajungi la ocna intre vii a te-ngropa!
In armata este forma, in dreptate este for ma,
In biserica tot forma, si-n gazetarii — reforma.
Forma in casatorie, in virtute forma iar
For ma este-n fr untea legii, fondul este la dosar!
Trebuie sa nasti in for ma, daca vrei sa porti un nume;
Trebuie sa mori cu forma, daca vrei sa pleci din lume;
La intrarea ta in viata, trebuie ca sa-ti platesti
Toate taxele intrarii, ca de nu, te pacalesti.
La iesirea ta de-asemeni, fara forma nu se iese,
Ca s-acolo ai de plata atestate de decese!
Insusi eu, poet prin suflet, insirand aici aceste,
Fara ca sa cuget, poate, jertfesc formelor funeste,
Si umbland pe-a lui orbita, globul nostru va gabond
Poarta astfel in spinare forme de-oameni fara fond.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu