Zadar nic ziceti, dulci prieteni, ca-mi uit faptura trecatoare;
Zadarnic singur, cateodata, pentru-a scapa de-al meu
marasm,
Incerc sa cred ca este astfel si sa ma pierd cu ochii-n soare,
In pacea spatiului vecinic, in lumea sfintelor extaze.
Si tot zadar nic chem in suflet inflacararea unui psalm,
Facand din cantec o minune prin impletirea unei fraze
Ma redestept curand acelasi, si-n mine nu se face calm,
Ci lacrimi port sub orice vorba pe cand in cantece pun raze,
Minciuni cu care caut zilnic sa-nsel necazurile mele.
Poet furat pe veci zadarnic de cerul larg si policrom,
Azvarle harpa de alb fildes si uita calea catre stele,
Te afli inca-n cercul vietii: Esti inca om, esti inca om.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu