E visul ce-n adanc mister
Urzesc!
In mii de feluri il prefac,
Caci albele conture-mi plac.
O! Vis fr umos, cat te iubesc!
Cand din-naltime te cobori
Cu oc hii tai scanteietori,
O! vis,
Vis parfumat de buze dulci,
Tu vii cu mine sa te culci,
S-alunec in al tau abis!
Frumos cum nu e pe pamant
Nici om, nici cuget, nici pamant,
Vis alb
Incoronat de primaveri,
Ca te iubesc n-o stii de ieri
Nici tu, nici cor pul tau rozalb.
In schimb de ma iubesti si tu
Fiindca soarta nu putu
Sa-mi ia
Nici inima, nici ochi, nici minti,
Oh! strange-ma la sani fierbinti,
Sa nu mai simt durerea mea.
Fa-mi loc in floarea ta de crin
Sa nu m-ajunga alt suspin
Decat
Suspinul unei voluptati
Intr-insul cu eternitati,
Ce sunt scutite de urat.
Primeste-n ochii tai profunzi,
Privirile sa mi le-ascunzi
Voiesc
Sa mai sar ut cum sar utam,
Sa-ti dau tot sangele ce am
Si sub placeri sa-nnebunesc!
Iar cand vom fi transfigurati,
Ca doi columbi inaripati,
In sus
Luand-o prin vazduhul alb,
Eu corp albit, tu corp rozalb.
Sa disparem catre apus!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu