Cand mut e viitor ul si aripa ti-e franta
Departe lasi in urma al visurilor rai
Si lacrima, chiar dansa, cand pica pe hartie,
E rece ca inghetul din inima pustie
De florile din mai!
Nimic, nici chiar speranta in ochi nu licareste
Cand ziua dupa ziua bolnava se taraste
Si poate ca sa fie de aur cerul plin,
Si poate s-aiba stele albastra adancime,
Verdeata noua, campul, padurea, -ntunecime
Si raul alb, — suspin!
Nimic, nici chiar speranta in groapa dupa tine
Atunci nu mai voieste sa vie, — si nu vine!
Si poate ca sa fie orice dupa mormant:
Dreptate omeneasca facuta unui nume,
O viata viitoare, si-n tainica ei lume
Noi aripi, — nou avant!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu