Mimosa simtitoare ori lotusu-azuriu
Sunt serbede vedenii inchise-ntr-un sicriu,
Iad negru unde viata e planset sau oftare.
Acolo e tararea o lege pentru-oricare
Si toti sunt starpitura grozavului pustiu
Din tot ce-a fost pe suflet nimic nu mai e viu
Decat un smarc de vicii si altul de-aiurare.
Si totusi impotriva prostiei ranjitoare,
Sub ura pentru raza si ura pentru floare,
Sub noaptea framantata de chinuri ce zdrobesc,
Lipsit chiar de speranta, sleit chiar de credinta
Prin neguri imi trag brazda cu vechea sarguinta,
A mea, aceasta tara caci este, — s-o iubesc.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu