Si spune la lume, cand este tradare,
Ca s-o desteptam!
Caci dulcea-ne tara tradata greu este;
Romane, la arme! Poetu-ti da veste,
Cu toti sa luptam!
Invinge-vei oare? Nimic nu retine
Torentul ce curge si spre mare vine,
De insusi impins.
Zdrobeste odata si lantul sclaviei,
Iar dupa-aceea te da bucuriei,
Cand tu ai invins!
Vezi cine-n tacere, pumnalu-si gateste!
Vezi sub aste roze c-aspida-si taraste
Un corp veninat,
D-aceea acuma, la ar me, romane!
Nimic decat lupta, alt nu-ti mai ramane,
Cand esti oprimat;
Cand legea cea sancta vedea-vei calcata
O lege prin lupte ce fu proclamata!
Nu! Nu vei tacea;
Sub stindardul tarii, cu toti ne vom strange;
Calcatorii legii vor zace in sange;
Ne vom razbuna!
Romane,-ti trebuie, spre a te conduce,
Un cap unde mintea, mai mult va straluce,
Si tu-l vei gasi!
Un om ce renunta la tot pentr u tara,
Nu unul ce este o cumplita hiara
Cand poate zdrobi!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu