Nici gandeam ca pentru versuri sa iau in mana condei,
Cand tintirea-mi aici este la un altfel de idei,
Care nu cer epistole, nici fabule de glumit,
Ci protesturi, reclamatii dreptului de sprijinit.*
Dar dorita intalnire-ti ma facu sa stau un ceas,
Si din ul Temidei sa ma catar pe Parnas.
Rodul astei intreprinderi e fabula ce-ti inchin,
Scrisa cu o graba mare, intr-un stil nu prea senin;
Dar a mea dorinta este ca tu sa fii vecinic rau
De poezii curgatoare, de talentul cel mai viu;
Sa scrii pentru-a noastra slava, ca toti sa ne laudam,
Cati o limba romaneasca astazi intrebuintam.
Stii prea bine ca talentul este de la ceruri dat
Si oricare-si va da sama cum in lume l-au tractat.
Talentul tau este mare si sama-ti va fi mai grea,
Cand din orice intamplare a-l parasi tu vei vrea.
Toti poetii cearca-n lume feluri de nemultumiri,
Dar din ele scanteiaza cele mai vie simtiri.
Atatati de-mpotrivire ei se lupta ne-ncetat,
Si izbanda le e slava cu care s-a-ncununat.**
Scrie! scrie! iata-ti legea ce trebuie sa urmezi,
Pentru ca sa fii ca raul si-n viitor sa viezi.
* Ma aflam la Bucuresti in pricini de judecati.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu