Sa vad din intuneric ca iese-n pielea goala
Satana care-n mine star neste o rascoala
Pe cand zadarnic caut de el un adapost.
Il vad frumos si searbad, aproape o fecioara,
Avand pe-o gingasie de Bacchus indian
O frunte visatoare sub par de-atenian
Si-n buzele-i de flacari cutremure ce-omoara.
Fa-l dulce totdeodata ca taina unui vis
Ce-n leaganu-i de aur te-adoarme cu blandete
Atunci cand plin de viata si beat de tinerete
Te lasi pe nesimtite s-aluneci spre abis.
Sau scoate-l dimpotriva din negura cu soapte,
Naluca fara seaman cu ochii scanteinzi,
Intocmai cum e-n clipa salbaticei izbanzi
Cand sufletul mi-l soarbe in fiecare noapte.“
Si jalnica fiinta, furata de-aiurare,
Cand pasul si-l mai duse prin largu-atelier,
Isterica privire pe niste lanci de fier
S-opri incremenita de-a lor strafulgerare.
Apoi, din framantarea lucioasa ce zarea
Ca sapa imprejuru-i o rosie valtoare
Din care e ajunsa de flacari arzatoare,
Simti ca se arunca Satana peste ea.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu