Scumpi prieteni, luptatorul de-altadata nu mai sunt;
Eu privesc tot inainte, voi in urma totdeauna,
Eu ma duc cu ochii-n ceruri, voi cu ochii in pamant, —
Nu: de lume nici o vorba si de glorie nici una.
Clar azur si soare de-aur este inima mea toata,
Si pe cand ramane corpul sub destinul cunoscut,
Peste sufletu-n urcare este greu ca sa mai poata
Sa apese-amaraciunea din prezent sau din trecut, —
Clar azur si soare de-aur este inima mea toata.
Oh! lasati pe-oricare suflet in a lui perihelie,
Fericiti-l cand pamantul pentru dansul a murit,
Prosternati-va cand aripi, mai presus de vijelie
Il rapesc in adancimea unui vis netarmurit, —
Oh! lasati pe-oricare suflet in a lui perihelie.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu