Cu anii sai de flori,
Cu zambete pe a sa fata,
Cu ochi scanteietori;
Imi place fruntea-i coronata
De poezii s-amor,
De dulci iluzii care iute
Se nasc si iute mor.
Cortegiul sau e din sperante,
Din vecinice izbanzi,
Si pulbere de aur poarta
Pe aripe plapanzi.
Adesea e cutezatoare
Intocmai ca Icar,
Si pan’ la soare se inalta
In zbor u-i temerar!
In totul e insufletita
De-al geniului foc,
Si egoismul nu gaseste
In suf letul sau loc!
Pe-oriunde trece, raspandeste,
Ca foi de trandafiri,
Cu mainile-i imbelsugate,
Idei si dulci simtiri!
Sa-i zica orisicum, batranii
Patrunsi de reci fiori,
Ce draga este tineretea
Cu anii sai de flori!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu