Acoperind si cer si luna,
De la fereastra mea, sub coaste,
Calari pe bezna, ca prin basme,
Zaresc un sir grozav de iasme
Ce sunt a iadurilor oaste.
Hop! Hop! Se duc mereu la vale,
Si parca m-ar privi cu jale,
Si parc-ar rade cateodata
Caci spaimantoasele lor randuri
Sunt ghiana ce o port in ganduri,
Sunt mintea mea intunecata.
Cocosul ce-nspre ziua canta
Cu glasul lui nu le spaimanta
Hip! Hip! — curg iezmele intruna,
Si daca las perdeaua iute,
Atunci, odaia, pe-ntrecute,
Mi-o umplu, una cate una.
Ha! Ha! — Si grabnic ma-nconjoara
Razand de-un ras ce ma doboara,
Iar in mijlocul lor, indata,
Pe cand mai mare e vartejul,
Uscandu-mi gura si gatlejul,
Ma pun, si trag o hora lata.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu